23 februarie 2013

La mulți ani din Șoseaua Cățelu 42!



       Alina Nedelea este femeie tare faină, dragilor. O actriță plină de emoție, o mamă perfectă, o soție plină de candoare, o prietenă pe cinste, iar de curând și scriitoare. Nu știu câți dintre voi ați pus mâna pe romanul său autobiografic ”Șoseaua Cățelu 42”, dar vă mărturisesc că este senzație! Un roman care își depășește titlul, oferind mai mult decât ar lăsa să se bănuiască. Încă mă mai gândesc cum într-un om atât de firav, au coexistat atâtea tristeți, drame, suferințe și seninătate. Alina este un exemplu de așa da. A demonstrat că se poate celor care nu mai întrevedeau nici o rază de soare pe vremea comunismului!
 
      Ce am simțit când am răsfoit dintr-o suflare romanul?  Un amalgam de emoții și frumos, ce rezultă dintr-o îmbinare perfectă a pasiunii sale pentru teatru și duritatea vieții.  Motto-ul cărții a devenit sursă de meditație pentru mine: ”Ceea ce mă interesează cu adevărat e dacă Dumnezeu, când a creat lumea, avea o altă opțiune - Albert Einstein ”.

   ”Nu peste mult timp, îmi vine o idee. Sătulă până peste cap să trăiesc fără nici o perspectivă sau proiect de îndeplinit, sătulă să-mi petrec restul vieții în așteptarea logodnicului cu același entuziasm cu care se așteaptă în gară un tren pierdut, decid sa-mi caut de lucru”. Unul din zecile de pasaje în care m-am identificat 100%. Parcă te mai liniștești sufletește atunci când afli câți oameni au trecut prin aceleași situații ca ale tale. Am avut în viață un moment de cumpănă și într-o clipă, mi-am dat seama că urmam visul altcuiva, iar al meu rămăsese rătăcit prin țări cu iz occidental. Am fost deprimată de pierderea propriei mele identități, care devenise complet subjugată unui 'Lui". Mi-am făcut o promisiune: să îmi asum responsabilitatea pentru propria-mi viață. De atunci s-au scurs aproape 3 ani și am trecut prin multe provocări. Indiferent de ce probleme am sau de ce piedici întâlnesc, știu că am datoria să îmi fac viața să meargă înainte - nimeni altcineva nu îmi va trasa cursul vieții ori să îmi repare greșelile.

Nu știu dacă este bine sau rău, ori datorită/din cauza stilului franc în care este scris romanul, am pornit într-o călătorie personală, în care nu mai permit nimănui să îmi afecteze karma. Pentru acest lucru, îți mulțumesc în avans, Alina Nedelea!

”Șoseaua Cățelu 42” vă recomand s-o citiți într-o zi leneșă de duminică, cu o cafea aburindă alături. Veți râde, veți plânge, veți medita, iar până să vă dezmeticiți de-a binelea veți realiza că s-a terminat prea repede.

 Iar ție, draga mea prietenă, îți doresc LA MULȚI ANI senini ca sufletul tău, să fii mândră de cea mică și la cât mai multe file de poveste ... De departe îți trimit și un cadou. Din inimă:  Pentru ALINA


Articolul face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. Fiecare dintre bloggerii participanţi la campanie va primi anul acesta câte un copac pentru 15 comentarii la fiecare recenzie a unei cărţi ALL, publicată pe blogul lor în cadrul acestei acţiuni.

17 comentarii:

  1. Cred ca e interesanta cartea!!! O sa o caut si eusa o citesc!!! Imi place cum ai descris-o.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag Liliana, dacă dorești, ți-o dăruiesc! Este o lectură profundă!

      Ștergere
  2. cred ca e interesanta cartea;cel putin asa reiese din recenzia ta
    multumim pentru recomandare
    spor la plantat copacei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc și eu pentru ajutorul tău! Succes și ție în campanie!

      Ștergere
  3. A must-read. Mai ales pentru zile rele...

    RăspundețiȘtergere
  4. Totusi nu am inteles de ce cartea are titlul Soseaua Catelu 42..??!! Nu prea se potriveste unui roman autobiografic dar poate ca ma insel eu..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vreau să dau prea multe detalii, dar îți spun că acolo este locul în care Alina și-a petrecut copilăria. A fost casa ei :)

      Ștergere
  5. Am citit autobiografia Alinei Nedelea din două motive: curiozitate (citisem descrierea de pe coperă şi părea interesantă) şi pasiune pentru cărţi scrise de români, despre experienţe trăite mai ales în România. La început nu m-a încântat foarte tare limbajul colocvial folosit, nu din pudoare, nici vorbă de aşa ceva, ci pentru că sunt obişnuită să rostesc anumite cuvinte dar nu să le citesc sau să le scriu. Pe parcurs însă m-a prins firul acţiunii şi cartea a căpătat prioritate printre celelalte patru pe care le mai aveam incepute.

    Cartea a fost o lectură plăcută, sper să mai scrie sau să se mai scrie în România cărţi mai uşoare. Văd că există o tendinţă a autorilor români de scrie texte profunde. Eu zic că un chick lit n-a omorât pe nimeni ba chiar a mai relaxat pe câte unii. Deci la cât mai multe cărţi româneşti (de consum, dacă vreţi să le zicem aşa). Că doar n-o fi consumul un lucru rău acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Mihaela! La cât mai multe lecturi româneşti de consum! Te îmbrăţişez cu drag!

      Ștergere
  6. Iti multumesc pentru recomandare;)!
    Este pe lista de must read
    Spor la plantat copaci;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesant ati scris despre carte, stiam de ea dar pana sa citesc recenzia asra nu mi s-a parut ca vreau sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere