Sa invatam sa iertam ...

N-am sa te pot ierta niciodata!
Te-am iertat o data, de doua ori, dar cat sa te iert?!
Nu iert, ca nici altii nu m-au iertat pe mine!
Te iert, dar nu uit!
Popa iarta! Eu nu ma ocup cu asa ceva!
Te-as ierta, dar nu meriti!
Degeaba te iert, data viitoare vei face la fel!
Daca te iert ma vei lua de prost!
N-am sa mi-o pot ierta niciodata!

In unele momente ale vietii ne manifestam si asa...

Uneori o spunem cu voce tare, uneori doar o gandim (simtind ca nu am avea o imagine tocmai buna daca am si spune-o), iar cateodata suntem purtati, fara sa stim, de resentimente.

Ce vezi cu adevarat cand privesti un om manifestandu-se astfel: un om rau la suflet sau un om al carui suflet se simte rau?

Nu critica!

Nu este necesar sa ii atentionezi pe ceilalti de greselile lor si cu atat mai putin sa ii corectezi.
 

Desigur ca este dificil sa tii pentru tine rezolvarea a ceva atunci cand crezi ca stii o cale mai buna. Dar incearca. Cu exceptia cazurilor in care siguranta sau viata cuiva depinde de sfaturile tale, incerca sa te abtii. Nici tu nu ai fi incantat/a ca cineva sa iti aduca la cunostinta ca ai gresit sau ca ai o abordare ineficienta. 

Asa ca ...  de ce sa le faci asta altora? Vezi cumva ca fiind datoria vietii tale sa te asiguri ca totul decurge in felul in care crezi tu ca ar trebui?

Ce este cu adevarat important ...

Certurile nu te duc niciunde si "a avea dreptate" rareori te ajuta.
 
Ceea ce te face mai putenic si intelegator atunci cand exista neintelegeri, este iubirea. Poate ca suna simplist, dar este adevarat - si profund. Intreaba-te: "Ce vreau eu aici? Ce este cu adevarat important?".

Vezi daca poti vedea diferenta intre "a avea dreptate" si "a fi corect". Corectitudinea poate fi foarte folositoare si prin urmare, binevenita. "A avea dreptate" rareori este utila.