Foamea ucigaşă. Două povestiri adevărate

Nu cu mult timp în urmă, într-o dimineaţă deschid facebook-ul şi îmi sare în ochi următorul enunţ: "Dacă există cineva care a avut sau are probleme cu greutatea, să îmi scrie un mesaj". Cei care mă cunosc, ştiu deja cât de pofticioasă şi mâncăcioasă sunt şi că mă pot abţine cu greu de la deliciile culinare.




Loredanei Modoran îi mulţumesc pentru faptul că a fost receptivă la povestea mea dureroasă şi mi-a trimis un minunat cadou ce mi-a schimbat zilele. Se numeşte "Foamea ucigaşă”. Bulimia şi anorexia" şi aparţine Giannei Schelotto, jurnalistă, scriitoare şi psihoterapeut. Foarte multe despre autoarea cărţii nu am să vă împărtăşesc, decât faptul că a primit din partea Preşedintelui Republicii titlul de "Comandor de Merit al Republicii Italiene" în mai 2003.



Să revin. Cartea cuprinde două povestiri ce mi-au dat complet peste cap anumite principii de viaţă, sentimente şi trăiri. Sara şi Milena sunt, aşa cum declară autoarea, "absolut reale în drama care cuprinde vieţile lor, neliniştea, furia, alarma pe care le inspiră unei lumi ce nu tolerează intermitenţe în iluminarea petrecerii sale improbabile şi infinite".



De la Sara am învăţat să nu mai umblu cu jumătăţi de măsură, că totul în viaţă este legat de energie şi iubire. Gândurile, cuvintele rostite, dar mai ales cele scrise sunt esenţiale în realizarea visurilor vieţii, iar această energie nu trebuie sub nici o formă subestimată: "Felul lui de a mă privi, de a-mi vorbi, de a face mişto de mine era absolut neobişnuit pentru mine. Pe scurt, pentru el nu eram grasă!".




Partea de început a poveştii Sarei este oarecum şi povestea mea. Tânără complexată din cauza greutăţii, cu mari blocaje emoţionale atunci când cineva îi acordă atenţie. Cum credeţi că am reuşit amândouă să ne vindecăm? Prin iubire.

Iubirea de sine, de aproape. Prin dragoste şi deschidere: "Această Sara era plină de atractivitate. Inteligentă, ironică, plină de viaţă şi dotată cu profunzimea gândirii tipică persoanelor care încep să sufere prea devreme".
În revoluţionara "Foamea ucigaşă" am găsit singurul lucru care a reuşit cu adevărat să mă convingă să renunţ la pofte. Orice problemă aş fi avut, răspunsul meu era în mod stupid "mâncare". În momentul în care Sara a intrat în jocul Redford şi i-a răspuns la câteva întrebări, am ştiut ce trebuie să fac. 
Vă recomand din suflet să citiţi şi cartea extrem de cunoscută a lui Kafka: "Scrisori către Milena".


Articolul face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. Fiecare dintre bloggerii participanţi la campanie va primi anul acesta câte un copac pentru 15 comentarii la fiecare recenzie a unei cărţi ALL, publicată pe blogul lor în cadrul acestei acţiuni.